A fi sau a nu fi insarcinata

Dupa o indelunga cantarire a tuturor aspectelor – bune si mai putin bune – cu care vine la pachet o asemenea decizie, am hotarat ca este timpul sa ne luam inima in dinti si sa riscam, fiind constienti ca este cea mai importanta decizie de pana acum. Acest lucru nu a insemnat renuntarea la frica sau incertitudine, ci doar o noua etapa, un nou nivel la care vom ajunge in cuplu si care va testa, probabil, totul (de la obiceiuri, apucaturi si obisnuinta pana la iubire, intelegere si respect).

Sa ne intelegem, nu este lucru usor si oricat te-ai documenta inainte despre starile prin care vei trece, nici un articol nu te va putea face sa intelegi cu adevarat multitudinea de schimbari fizice si psihice prin care vei trece. Nu incerc sa descurajez pe nimeni, doar ca mi-as fi dorit sa stiu si partea mai putin frumoasa a acestei etape, nu doar cat de frumos e sa auzi inima copilului tau batand pentru prima data.

1. Pregateste-te financiar. Indiferent ca ai o sarcina normala sau cu probleme vei trece prin luni de analize, ecografii si investigatii. Eu am avut “norocul” de a ramane insarcinata intr-o perioada in care starea de urgenta si starea de alerta erau cuvinte la ordinea zilei, motiv pentru care majoritatea analizelor le-am facut in mediul privat. Retine ca exista afectiuni care pot pune in pericol sanatatea ta sau a copilului tau, de aceea medicul care iti supravegheaza sarcina te va monitoriza atent si iti va recomanda anumite investigatii si analize daca exista orice fel de suspiciune. Eu, spre exemplu, am avut norocul unei trombofilii genetice cu anumite riscuri pentru sarcina si pentru mine, iar asta s-a tradus prin injectii cu anticoagulant, suplimente de vitamine, investigatii si ecografii lunare.
2. Pregateste-te psihic. Vor fi atat zile bune cat si zile grele. Daca ai norocul ca greturile sa te ocoleasca in primele saptamani, poate nici nu vei realiza pe deplin ca esti insarcinata, urmand ca in ultimele saptamani sa iti fie foarte greu. Va fi un roller-coaster emotional, vei avea momente in care vei plange fara motiv, te vei supara, dar si momente in care vei simti miscarile bebelusului si asta te va umple de bucurie. Daca ai prietene sau colege care trec prin aceeasi perioada, vorbeste cu ele, iti va fi poate mai usor sa afli ca nu esti singura care trece prin asta. Eu am avut momente in care ma simteam singura si parasita (am avut concediu medical inca de la inceputul sarcinii), momente in care dramatizam si exageram situatia… Hormonii sunt de vina, pregateste-te pentru asta chiar daca esti cea mai rationala fiinta din Univers.
3. Pregateste-te fizic. Chiar daca pot sa compar sarcina cu un maraton de 9 luni, nu ma refer tocmai la exercitii fizice aici. Daca inainte iti permiteai un stil de viata si o alimentatie haotica, acum trebuie sa iei in calcul faptul ca tot ce mananci si bei ajunge sa hraneasca bebelusul si sa il hidrateze, de aceea trebuie sa eviti fumatul si bauturile alcoolice cu orice pret. De asemenea, incearca sa eviti fast-food (mai ales in primele luni) si medicamentele de orice fel, daca ai dureri sau alte probleme discuta cu medicul tau si el iti va recomanda varianta cea mai sigura in sarcina. Fereste-te de raceli sau de soare si incearca sa ai o alimentatie bogata in fructe si legume. Laptele sau produsele din lapte nepasteurizat, mezelurile crude, anumite tipuri de peste cu continut ridicat de mercur si ouale crude sunt interzise deoarece pot cauza afectiuni care iti pot pune sarcina in pericol. Iti recomand o aplicatie care iti spune ce se intampla in fiecare saptamana prin ce schimbari vei trece si chiar ce ai voie sau nu sa consumi, pentru o mai mare siguranta discuta si cu medicul tau. Documenteaza-te in privinta exercitiilor fizice pe care ai voie sa le faci, insarcinata fiind si doar daca nu ai o sarcina cu risc, miscarea face bine.
4. Relaxeaza-te. Incearca sa reduci la minim stresul, daca ai posibilitatea ia concediu medical in perioada sarcinii, mai ales daca ai un job la care trebuie sa stai doar in picioare sau trebuie sa ridici greutati, va fi o perioada solicitanta pentru corpul tau si e posibil sa experimentezi dureri de spate inca din primele luni. Daca, totusi, trebuie sa lucrezi, relaxeaza-te cat mai mult atunci cand ajungi acasa, facand ceea ce-ti place. Nu te forta, daca nu te simti bine consulta medicul – este dreptul tau legal la concediu medical ori de cate ori ai nevoie. Profita de plimbari daca poti, in ultimele luni mobilitatea ta se va reduce drastic.
5. Trimestrul 1, 2 si 3. Pot sa spun ca trimestrul 1 este suportabil daca te numeri printre norocoasele fara greturi. Sarcina, fiind mica, nu iti provoaca disconfort, chiar daca iti poate cauza dureri de spate la statul prelungit in picioare. Va fi trimestrul cu multe analize, probabil ganduri, sperante si asteptari. Cu putin noroc, in aceasta perioada nici nu realizezi ca esti gravida (noroc in sensul de simptome), chiar daca termenul de obosita capata noi sensuri – vei simti nevoia sa dormi non-stop. Trimestrul 2 este cel mai frumos si suportabil. Burtica creste usor, bebelusul incepe sa miste, deci vei sti ca e acolo fara sa iti mai faci ganduri pana la urmatoarea ecografie, greturile dispar (in majoritatea cazurilor), la fel si somnolenta. Trimestrul 3 este cel mai greu. Daca ai “noroc” de burtica mare, abia te vei putea ridica din pat sau apleca sa te incalti. Devine foarte greu sa respiri, obosesti repede, nu mai poti sa faci curatenia pe care ti-o doresti, nu mai poti parcurge distante lungi, probabil vei avea un numar mai mare la incaltaminte (nu mai vorbesc de imbracaminte, simti ca nu te mai cuprinde nimic). Iti recomand sa te documentezi in privinta nasterii, alaptarii si viata ta postpartum, trebuie sa stii la ce sa te astepti si prin ce vei trece in fiecare moment – vei fi mai linistita.

Dincolo de toate sfaturile, tu stii ce e cel mai bine pentru tine. Mai mult decat atat, meriti sa ti se respecte decizia, oricare ar fi ea. Pana nu demult ma auzeam spunand ca nu imi doresc un copil, libertatea fiind foarte importanta pentru mine. Toata lumea ma contrazicea, spunandu-mi ce binecuvantare e sa ai un copil, de parca m-ar fi ajutat sa il cresc. Nu mi-a placut acest lucru sub nici o forma, am suferit pentru ca nu am fost luata in serios. In acel moment, chiar nu imi doream un copil si a fost decizia mea atunci. Asa cum si cea de acum tot a mea e – sa il fac. Nimeni nu are dreptul sa iti spuna ce sa faci, daca nu ai cerut o opinie si toata lumea se lupta sa ti-o ofere ai dreptul sa le spui sa stea in banca lor si sa iti vezi de treaba ta.

Orice vei hotari, informeaza-te. Pe cat de frumos e sa iti asculti bebelusul in burtica si sa il simti cum misca, pe atat de grea si provocatoare va fi calatoria in cele 9 luni de sarcina – mai departe nu stiu, probabil va fi si mai greu. La final de sarcina, pregatindu-ma de nastere peste cateva saptamani, iti spun ca efortul merita cand iti doresti un copil. Sa iti doresti tu, sa faci asta in primul rand pentru tine, nu pentru a-ti salva relatia (pentru ca nu o va salva, inevitabilul se va produce la un moment dat), nu pentru sot, mama, bunica, soacra, sora sau mai stiu eu ce ruda si in nici un caz pentru ca ceilalti iti spun ca e timpul. Gandeste-te ca tu vei duce greul, ceilalti doar vor gusta cate putin din el, dar tu vei fi si prima care va culege roadele.

Succes si sarcina usoara!

2015 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,000 times in 2015. If it were a cable car, it would take about 17 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Imi place atat de mult cum suna… Cel mai frumos refren…

Tu ai tacut cel mai frumos din lume
– de Marius Tuca

Nu te mai caut demult,
De fapt nu ştiu dacă
Te-am căutat vreodată.
Acum douăzeci şi cinci de ani
Am învăţat de la tine marea
Şi tot atunci, în vara aceea
Am învăţat să tac.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume
Şi eu am ştiut să te ascult.
Te-am ascultat câteva zile şi nopţi,
Am colindat lumea
Unul în ochii celuilalt
Printr-un Costineşti romantic
Tot un răsărit şi un apus.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Acesta era numele tău
Şi aş vrea să mai fie,
Aşa cum am visat de-atâtea ori
Că într-o zi am să fiu pacientul tău
Dacă atunci ai luat la medicină,
Şi ai să-mi taci la capul patului cu acelaşi surâs.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Iar de atunci şi până acum
Au tăcut şi buzele mele
Cu gustul mării, cu gustul tău
Rătăcind împreună prin ţărmuri
Căutându-se, negăsindu-se
Plimbându-ne dintr-un asfinţit în altul.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
De atâtea ori pe umerii mei, pe sufletul meu
Când ne priveam până la pierderea echilibrului
Până la destrămarea orizontului

Până la risipirea tu-ului şi eu-lui
Plimbându-ne prin noapte şi luminând
Unul din ochii celuilalt.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Şi eu am ştiut să te ascult
Iubindu-ne pentru fiecare fir de nisip
Fără să facem dragoste
Dar făcând atât de mult amor
Tandru, fără timp, fără materie
Cu marea la picioare, aproape tăcută şi ea.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Aşa cum ai tăcut şi-n ultima zi
Acolo, pe peron, acum douăzeci şi cinci de ani,
Când nu ne-am lăsat unul altuia
Niciun număr de telefon, nicio adresă, niciun indiciu
Niciun semn, tu din Bucureşti, eu dintr-un oraş al minunilor.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Şi la ultima îmbrăţişare
Când s-a topit pământul sub noi
Iar eu m-am urcat în tren şi de atunci
Nu ne-am mai văzut niciodată.
Şi acum, după douăzeci şi cinci de ani,
Îmi e dor de tine.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume
Şi mai taci şi astăzi în mine.

Am revenit :) Concurs de carte avem!

Stiu, stiu, am lasat o promisiune sa pluteasca in aer, sunt datoare vanduta! Ultima data am spus ca voi vorbi despre detectorul de minciuni, insa job-ul pe care il am imi mananca tot timpul, acum ca lucrez full time. O saptamana sunt de la 8 la 17, in weekend lucrez de la 8 la 13, iar saptamana urmatoare de la 11 la 20, am o singura duminica libera la fiecare doua saptamani. And this sucks! Anyway, ca sa ma revansez dau drumul unui concurs al carui premiu va fi o carte, iar surprizele nu se vor opri aici – le voi anunta pe parcurs pe pagina de facebook Citate preferate.

Conditii de inscriere:

1. Sa va abonati prin e-mail la postarile acestui blog.

2. Sa dati like paginii Citate preferate.

3. Sa lasati un comentariu la aceasta postare cu raspunsul la intrebarea “De ce citesti?” + e-mail-ul vostru + numele de facebook cu care ati dat like paginii.

Toate cerintele sunt obligatorii, daca una dintre ele nu va fi respectata inscrierea nu se considera valida. Raspunsul pe care eu il voi considera original, unic si cel mai cel dintre toate va fi ales castigator.

May the most inspired answer win!

Mai astept raspunsuri pana pe 10 septembrie! Concursul se prelungeste! La final voi oferi 2 carti, nu una, cea de-a doua se numeste “1000 de momente ale uituceniei (din care ne-am amintit doar 246)”. Asadar, rabdare si succes!

Oamenii pe care-i cunosc (sau nu) – partea I

Sunt pe strada, oriunde in jurul nostru. Oameni cu povesti minunate, cu care poti umple pagini intregi de carte. Fiecare cu povestea lui, tesuta frumos cu fire de viata, intrepatrunsa de miracolele fericirii sau de abisurile tristetii. Pentru unii poate ai avut norocul sa fii un rand subliniat, pentru altii ai fost un semn de carte sau o notita uitata printre file. Nu asta e important, insa, ci faptul ca au trecut prin viata ta si ai ramas cu amintiri frumoase in loc.

Domnul Visoiu. Asa i se spunea omului gata sa repare orice in “Scoala Generala Nr. 5”. Desi avea o titulatura de “instalator”, de obicei il chemam cand se strica ceva: o clanta, o incuietoare, un lacat, orice problema de natura mestereasca am fi avut, dansul era cel pregatit sa faca fata provocarii. L-am vazut zilele trecute pe strada, cu putin mai multe riduri, dar aceeasi expresie, ca si cand anii n-au lasat semne mari pe fata dansului. Imi amintesc atat de clar cum era… Suna batranesc, nu? :)) E foarte ciudat, desi a trecut mult timp, unele lucruri le tin minte ca si cand s-ar fi intamplat ieri. Spre exemplu, cand am avut un soricel in sala de clasa si fetele au fost inspaimantate pe moment, insa dupa ce au realizat ca acestuia ii e si mai frica, ascuns sub un calorifer, au inceput sa-i puna snacks-uri sa nu moara de foame :)) N-a murit de foame, ci de ciocanul Domnului Visoiu, asa a considerat dansul ca poate sa-l scoata din clasa. Mi-a parut atat de rau pentru soricel… Zile in sir m-am gandit la asta.

Soricelul nu mai e, Domnul Visoiu da. Poate o sa am norocul sa-l mai vad pe strada, imi place cand reintalnesc oameni de care-mi amintesc, oameni din trecut care, intr-un fel sau altul, mi-au marcat existenta.

Un om inteligent si optimist m-a avertizat c-o sa se intample, si s-a intamplat chiar mai devreme decat credeam: mergeam pe strada si dintr-o data m-a lovit un gand pentru articol – acest articol mai exact. Poate el insusi mi-a “plantat” acest gand 🙂 Doresc sa-i multumesc pentru sugestii si conversatia productiva. De mult n-am mai intalnit un om cu care sa-mi placa atat de mult sa discut, ador oamenii inteligenti, poate din aceasta cauza nu prea am parte de ei. Despre conversatie si detectorul de minciuni voi vorbi cat de curand intr-o postare 🙂 Pana atunci va las cu un gand frumos:

“Picta cu miscari din ce in ce mai repezi, incercand sa nu piarda nici o clipa din lumina calda care scalda Ponte Vecchio in culori de sofran amestecat cu pamant ars. Peisajul reflectat de suvoiul metalic al batranului rau Arno era de o frumusete fara asemanare. Dar ceea ce o fascina pe ea si o facea sa picteze la nesfarsit era faptul ca parea dintotdeauna acolo, neschimbat si calm ca insusi samburele tuturor intelesurilor, dar plin de istorii si de enigme care asteptau pe cineva sa le scoata la suprafata.” Jurnalul unei iubiri imposibile

Fully alive

“I will not die an unlived life.

I will not live in fear

of falling or catching fire.

I choose to inhabit my days,

to allow my living to open me,

to make me less afraid,

more accessible;

to loosen my heart

until it becomes a wing,

a torch, a promise.

I choose to risk my significance,

to live so that which came to me as seed

goes to the next as blossom,

and that which came to me as blossom,

goes on as fruit.”

Dawna Markova

Perfect sense

“It makes perfect sense”, asta e constructia care imi vine in minte cand ma gandesc la filmul sus-mentionat. Simturile reprezinta o parte din noi cu care ne-am obisnuit de mult, nici nu ne dam seama cat de importante sunt pana nu le pierdem. Asta aduce nou filmul, aduce in discutie importanta simturilor si ne arata ce se poate intampla in eventualitatea in care le-am pierde, unul cate unul.

Cum ar fi sa nu mai poti mirosi cafeaua de dimineata, painea aburinda, iarba proaspat taiata, vinul, cartofii prajiti, ploaia sau mirosul special al pielii persoanei iubite? Puneti mana la nas timp de cateva secunde. Cat de insipida ar fi viata fara capacitatea de a mirosi! Si totusi, poate ar determina fumatorii sa renunte la fumat 🙂

Dar cum ar fi sa nu mai poti simti gustul mancarii, al inghetatei sau al prajiturilor, gustul vinului fiert intr-o zi de iarna sau al unei beri intr-o zi fierbinte de vara? Probabil ca ai manca de foame sau din obisnuinta, din moment ce pofta a disparut odata cu gustul…

Urmeaza auzul. Fara auz, de ce sa mai mergi la concerte? Nu ti-ai mai bea cafeaua pe ritmuri de muzica, nu ai mai putea auzi stirile, am fi cu totii o generatie de surdo-muti care s-ar intelege prin semne. Puneti mana la urechi in timp ce vedeti un film sau ascultati o melodie, dupa cum observati – raman doar semnele. In cazul politicienilor ar fi un exercitiu destul de interesant: dati televizorul pe silentios si fiti atenti la gesturi.

In ceea ce priveste vazul, cea mai mare pedeapsa ar fi sa nu mai poti vedea atunci cand porti o conversatie fata in fata cu un amic, cu persoana iubita, cu parintii, fratii… Sa nu-ti mai poti vedea jumatatea atunci cand ii spui “te iubesc”… Cat de rece ar fi totul in intuneric!

Iar acum ganditi-va cum ar fi sa va pierdeti aceste simturi unul cate unul, ramanand doar pipaitul. Viata ar merge tot inainte, urmandu-si cursul, si tot ai putea simti respiratia, sarutul, lacrimile fierbinti ale persoanei iubite… Life goes on…

Profesor universitar, o profesie practicata de placerea… banilor?

Nu e de mirare ca profesorii declanseaza reactii vehement negative printre studenti, mie cel putin mi se ridica parul in cap cand ma gandesc la slaba pregatire profesionala a lor, coroborata cu lipsa capacitatii de predare. Sa fii profesor nu inseamna sa tii cursul pe catedra si sa dictezi din el, ci sa fii capabil sa dezvolti cateva idei din suportul de curs pe care iti arunci ochii ocazional (a nu se intelege deseori). Unui profesor / asistent universitar ar trebui sa ii placa ceea ce face, sa emane placerea de a preda si de a impartasi altora cunostintele dobandite pe parcursul anilor. In cei 3 ani de facultate marturisesc ca doar 3 profesori mi-au lasat aceasta impresie.

Studentii trebuie sa aiba dreptul la replica fara sa se teama ca daca-si contrazic profesorul vor primi o nota mica. Cursul ar trebui, de fapt, sa fie un dialog deschis intre profesor si cursanti. Mai mult, ar trebui ca studentii sa aiba de facut teme ceva mai serioase, nu sa fie nevoiti sa transcrie pagini intregi de emisiuni mai mult sau mai putin radio. Nici acum nu am inteles la ce ne-a folosit treaba asta, poate pentru a face „scurta la mana”. Cred ca la fiecare tema noua ar trebui sa se explice studentilor la ce va folosi efectuarea temei respective.

Din pacate, unii dintre profesorii inteligenti, cu adevarat inteligenti, au tendinta de a-si alege prieteni profesori dintre cei putin inzestrati intelectual. Chiar mai rau decat atat, nu realizeaza cat de mult ii tin pe loc astfel de profesori, iar daca au apucat sa le tina partea si sa se certe cu studentii in favoarea profesorilor putin inzestrati intelectual, au pierdut definitiv respectul studentilor. Cateodata sunt atat de orbiti de aceasta prietenie fictiva incat, pur si simplu, nu mai iau in seama reprosurile studentilor in legatura cu profesorul-problema, respingandu-le din start. Sunt insa cazuri in care majoritatea are dreptate, chiar daca aceasta majoritate este reprezentata de studenti.

Un profesor ar trebui sa stie sa-si impuna punctul de vedere atunci cand este cazul, nu sa negocieze cu studentii temele pentru acasa. Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa se transforme intr-un dictator, ci sa seteze din start limite peste care sa nu treaca, asemenea unui parinte. De cele mai multe ori, studentii sunt obisnuiti de profesorii de liceu sa fie lasati sa faca ce vor, de aceea trebuie sa fie dezobisnuiti intr-un mod productiv.

Ca in orice profesie, exista avantaje si dezavantaje. Unii practica aceasta profesie pentru ca li s-a oferit ocazia, iar daca nu le place ceea ce fac nu inseamna ca ar trebui renunte la profesie, ci sa se straduiasca mai mult pentru a da teme inteligente si sa se gandeasca mai mult la acea latura practica a specializarii unde tin cursul. Cat despre cei carora le place ceea ce fac si tin sa invete studentii cat mai multe lucruri utile, indiferent de remuneratie, tot respectul. Sunt putini, dar buni. Acestia sunt oamenii care ne raman in memorie toata viata si la care ne gandim cu placere oricand.

Made in Romania

EL. Il poti gasi umbland in gasti, cu zambetul pe buze, ca si cand orice vorba i-ar dovedi istetimea. Imbracat cat mai ,,cool”, avand in permanenta ochelarii din dotare, se comporta de parca ar conduce nu numai orasul, ci si oamenii. Nu se teme de provocari, dimpotriva. Ele au devenit parte din el, doar nu vrea sa auda ,,looser” din gura prietenilor, nu? Pocker-ul tine loc de Biblie, bautura tine loc de apa, tigarile si drogurile – de pofta. Nu se da in laturi de la injuraturi – asta a inteles el prin ,,dezvoltarea” vocabularului.

Cand vrea sa impresioneze o fata, ragaie si isi da ,,aere” de vedeta. Odata ajuns la bloc, trebuie sa duca gunoiul: oriunde, numai acolo unde trebuie nu. Seara il vezi iesind dintr-o masina ,,de fitze”, decorata frumos cu o gagica in locul din dreapta, urcand scarile celui mai ,,tare” club din oras. Odata ce-a ajuns acolo, se imbata, fara sa-i pese de prietena lui. Ce dracu’, il suporta, ca doar are bani!

Nu intelege la ce folosesc tacamurile, asa ca le lasa acolo unde le gaseste. Foloseste nimic altceva decat… mana (in niciun caz mintea). Asculta manele cu volumul dat la maximum, ,,proband” sistemul audio de ultima generatie. Nici de la bataie nu se da in laturi, trebuie sa demonstreze ca are ,,cojones”. “Ai grija ca ti-o iei!”. Nehotarat in ceea ce priveste fetele, ajunge sa le ,,testeze”: cate una pe seara sau in grupuri de cate doua. Afurisit fie cel care a zis: ,,Femeia e ca masina, ca sa vezi cat de buna e trebuie s-o incerci”.

Nu l-ati recunoscut? Poate fi vecinul, amicul sau chiar iubitul vostru. Aveti grija, e ,,periculos”!

EA. O vedeti la scoala intr-o bine determinata ,,bisericuta”, povestind cu zambetul pe buze cea mai recenta patanie a lui X sau Y (adica barfind). Dupa ore, merge impreuna cu fetele la un suc sa discute chestiuni importante (iar barfa). Cand ajunge acasa incepe sa se pregateasca pentru intalnirea cu ultima ei ,,achizitie”: un badaran smecher intr-o masina ,,de fitze”. Se duc in cea mai ,,tare” discoteca, iar dupa cateva pahare de whisky si un dans incendiar, el propune, ea… nu refuza.

Nu poarta decat tocuri, asortate frumos la geanta (ambele shiny), cu sanii si picioarele la vedere in orice anotimp. Machiajul si fondul de ten sunt nelipsite din geanta si de pe fata ei. Vara face topless, doar nu vrea sa ramana cu urme de bretele (si pentru a-si expune silicoanele), iar atunci cand nu are timp merge la solar.

Ce ziceti, se potrivesc? :>

Vanzatoarele de iluzii

Le gasesti in locuri putin frecventate, imbracate cat mai colorat. Pe buzele lor flutura la fiecare potential client un “sa-ti ghicesc” spus cat mai convingator. Insa, pentru a manipula oamenii binevoitori, adeptele “magiei albe” au si alte metode prin care reusesc sa le fure gurilor-casca nu numai timpul.

Tinerii, mai usor de convins decat ceilalti
Mereu in cautare de victime, in special tineri (mai usor de convins decat ceilalti), ghicitoarele cutreiera Pitestiul. Intotdeauna in grupuri, abordeaza persoane singure care sunt dormice sa afle macar putin din tainele viitorului.

Primul pas:“Cat e ceasul?”
Ca o plasa aruncata pentru a prinde peste, aceasta intrebare e prima capcana dintr-un sir lung. Daca vei raspunde provocarii, nu faci altceva decat sa le dai timp sa te analizeze: haine de firme = bani, telefon mobil, bijuterii sau alte obiecte de valoare pe care le-ai putea detine. “Pentru ca ai fost asa draguta si mi-ai spus cat e ceasul, eu iti ghicesc gratis. Crede-ma, domnisoara, de cand stau aici mi-au zis doar <<da-te dracu’ de tiganca>>”.

Pasul doi: Povestea continua
Si poate in timpul asta gandesti: ”hai sa le dau o sansa, doar sunt oameni ca noi si nu trebuie judecati dupa culoarea pielii”. Nici ca se poate mai bine – pentru ele, desigur. Urmeaza o poveste de genul: “Ai iubit doi baieti; in unul din ei nu prea poti sa-ti pui baza”. Daca au nimerit, devii curiosa: “oare ce altceva mi-ar mai putea spune?”. Nimic altceva decat ca “si Dumnezeu s-a bucurat de dragostea voastra”. Totul se incheie cu un “vrei sa fii cu baiatul asta?”. Un “da” rostit cu jumatate de gura te aduce la etapa urmatoare.

Pasul trei: Imbrobodeala mai ceva ca iarna

O ata pe care n-o ai la tine, dar ti-o ofera ele si-un verdict: “daca ata se rupe, nu e de bine”. Ati ghicit, ata se rupe usor.

Pasul patru: Culesul roadelor
Descantece peste descantece, “inchide telefonul, sa nu asculte dusmanca ta si pune-l aici”, “pune un ban de valoare, ca ramane tot la tine, eu am bani sa te imbrac in aur”, pune si inelul”, toate acestea constituie, de departe, apogeul si etapa cea mai productiva pentru adeptele “magiei albe”. Daca si numai daca vei cadea in plasa. Pachetelul facut din telefonul tau, bijuterii si bani vei avea impresia ca ramane la tine, doar e acelasi si ti l-a si legat cu elastic de bluza pe care o porti pe sub geaca.

Pasul cinci: Deznodamantul

Ajungi acasa cu speranta ca baiatul de care iti place si te ignora va fi, in sfarsit, al tau. Entuziasmul te-a facut sa uiti de “pachet”. Cauti sa-l desfaci pentru a-ti recupera bunurile, nu poti – e bine strans. Te descurci cu ajutorul foarfecii. Pare altfel acum, dar macar e aceeasi hartie cu care l-a invelit. Il desfaci… Surpriza! Gasesti cel mult doua bucatele de gresie dispuse astfel incat sa zici ca-i telefonul tau. Pari uimita. A fost o farsa si-atat. Ce-ai pierdut cu exceptia timpului irecuperabil? Bani si obiecte de valoare. Oamenii nu sunt asa cum credeai tu si descoperi ca nu merita sa le acorzi incredere. In fond, ghicitoarele sunt doar niste vanzatoare de iluzii.